Tom Kenyon
Arhiva Română

Gânduri şi remarci din partea celui care transmite prin channeling

Înainte de a trece la citirea mesajelor Hathorilor, aş dori să vă ofer un sfat – o apreciere intelectuală, dacă vreţi.

Vă voi spune ceea ce le spun celor care participă la atelierele mele de lucru – păstraţi mereu lângă voi o „cutie imaginară”. Dacă pentru voi nu are logică ceea ce vă spun, sau dacă contravine modului în care vedeţi realitatea, vă sugerez atunci să le aruncaţi în cutie. Să nu preluaţi sau să nu acceptaţi niciodată drept adevăr tot ce spune altcineva, fără să examinaţi acel lucru prin prisma experienţei voastre de viaţă, a simţului vostru logic şi, foarte important, prin prisma valorilor voastre.

Preluarea ideilor, fără a reflecta asupra lor şi fără a le digera complet, poate duce la un gen de indigestie mentală şi/sau spirituală. Iar pentru acest gen de indispoziţie nu există un remediu cu efect imediat.

Există acei oameni care spun că ar trebui să-ţi laşi deoparte logica şi gândirea raţională, atunci când pătrunzi în tărâmurile experienţelor spirituale – că ar trebui să te abandonezi total credinţei şi să nu laşi ca judecata să intervină. Consider că acest gen de gândire este periculos. Avem nevoie de toate facultăţile noastre de a raţiona şi de a acţiona rapid şi de toată inteligenţa pe care o putem aduna, dacă e să nu fim induşi în eroare pe calea noastră spre iluminare spirituală. Noi căutăm lumina adevărată a conştienţei de sine, nu falsa luminozitate a fanteziei şi dorinţei personale. În această privinţă, logica şi gândirea raţională nu sunt distrugători ai comunicărilor făcute prin channeling; ei sunt aliaţi decisivi.

Referitor la dimensiunile mai înalte de conştiinţă

Dacă aş putea fi atât de îndrăzneţ încât să rezum mesajul fundamental al Hathorilor, acesta ar fi: în calitate de oameni, noi avem acces la alte dimensiuni ale conştiinţei. Această interdimensionalitate face parte din fiinţa noastră înnăscută, însă ea este ceva ce trebuie cultivat sau dezvoltat.

La ce mă refer în mod exact, atunci când spun interdimensionalitate? Ca să o explic, haideţi să considerăm acest termen din mai multe perspective – cât de interdimensional sunt!

În timp ce citiţi aceste cuvinte, sau le auziţi când vă sunt citite, centrii limbajului din creierul vostru înţeleg sporovăiala pe care o numim limba română. În acelaşi timp, s-ar putea să auziţi un sunet din afară – poate sunetul de claxon sau al unui animal. Aţi putea de asemenea ca, în aceeaşi clipă, să simţiţi că respiraţi. Toate aceste evenimente – citirea acestor cuvinte, sunetele pe care le auziţi şi respiraţia voastră – reprezintă dimensiuni ale conştiinţei.

Puteţi deveni conştienţi de oricare dintre aceste dimensiuni, îndreptându-vă atenţia asupra lor. Atenţia voastră dirijată asupra unui eveniment e cea care îl face să fie conştientizat. Dacă nu sunteţi atenţi, nu veţi observa că se petrece ceva. Spre exemplu, dacă sunteţi total absorbiţi de citirea acestui articol, s-ar putea să nu vă observaţi respiraţia, sau sunetele de afară. Ele există independent de conştientizarea lor de către voi, însă, în lumea percepţiei voastre, va fi ca şi cum ele nu s-au întâmplat vreodată.

Lumea perceperii noastre lăuntrice are şi ea multe dimensiuni sau tărâmuri. Majoritatea lor ne sunt inaccesibile în cea mai mare parte a timpului, întrucăt – sincer vorbind – am fost instruiţi să ne concentrăm doar asupra unei mici game mici de experienţe lăuntrice, considerate importante – şi anume, acelea care ne fac mai productivi sau mai utili societăţii. Deşi aceste stări mentale practice sunt, fără doar şi poate, importante, ele nu sunt singurele stări care ne sunt accesibile.

Pentru a cunoaşte aceste lumi de percepere lăuntrică, trebuie să vă modificaţi activitatea cerebrală, prin meditaţie sau altă metodă. Puteţi avea apoi o experienţă nemijlocită a acestor lumi şi a fenomenelor mai degrabă uimitoare, ce se petrec în voi. Până când nu aveţi experienţa personală a acestor lumi, e ca şi cum ele nu ar exista, pentru că se află în afara gamei percepţiei voastre.

Capacitatea de a accesa aceste dimensiuni mai înalte sau lumi creatoare din noi înşine, deşi oarecum ezoterice, oferă beneficii practice unice. Pentru cineva, aceste dimensiuni de conştiinţă pot revela adesea introspecţii creatoare şi soluţii la probleme, care nu sunt vizibile în modul nostru normal de gândire şi percepţie.

Istoria ştiinţei este plină de progrese şi noi viziuni care au fost cauzate de aceste stări mentale ne-obişnuite. Permiteţi-mi să fiu un pic mai exact, pentru a vă explica despre ce anume vorbesc.

În general, ştiinţa este considerată ca fiind apogeul raţiunii umane. La urma urmelor, metoda ştiinţifică se bazează pe observare raţională şi soluţionare logică a problemelor. Totuşi, în realitate, cei care întreprind cercetări ştiinţifice – însuşi oamenii de ştiinţă – au relatat că, uneori, soluţia unei dileme ştiinţifice le-a venit prin mijloace ne-logice.

Să luăm, de pildă, chimistul german Kekule, care a descoperit structura moleculară a benzenului. El a spus că s-a chinuit continuu cu această dilemă; devenise o obsesie, însă nu se întrezărea nici o rezolvare.

Apoi, într-o noapte, a avut un vis. În vis, el a văzut un şarpe ce-şi înghiţea coada. S-a trezit şi a înţeles că aceasta era, de fapt, structura lanţului de benzen. După ce şi-a transpus viziunea în limbajul matematic, el a putut dovedi că viziunea sa nocturnă a fost corectă.

Unul dintre lucrurile interesante privind imaginea din vis a lui Kekule este că aceasta era centrată pe un simbol alchimic clasic – uroboros. Acest element iconografic ilustrează un şarpe ce-şi înghite coada – exact ca în visul lui Kekule.

Aşadar, ne pot fi dezvăluite informaţii importante atunci când pătrundem în alte dimensiuni ale conştiinţei noastre. Fizicianul Albert Einstein a declarat că a descoperit principiile teoriei generale a relativităţii datorită unei serii de fantezii. El a făcut odată o remarcă usturătoare, afirmând că o problemă nu poate fi rezolvată la nivelul la care ea a fost creată; pentru rezolvarea ei, trebuie mers la un nivel mai înalt.

Vreme îndelungată, problema dimensiunilor i-a intrigat pe fizicieni, matematicieni, precum şi pe metafizicieni. Prima consideraţie în ce priveşte dimensionalitatea o constituie punctul de vedere din care ea este privită. Matematicienii, spre exemplu, studiază adesea dimensiunile într-o manieră diferită de cea a fizicienilor.

Hathorii au o perspectivă unică asupra dimensionalităţii, mai precis asupra dimensionalităţii conştiinţei. Punctul lor de vedere este că dimensiunile mai înalte ale conştiinţei noastre pot şi chiar afectează ceea ce noi numim realitate materială.

Lumea bidimensională, locul în care trăim

Atunci când desfăşor ateliere de lucru despre Hathori, în care oamenii îi simt nemijlocit, prin atenţie lăuntrică, îmi place ca, înaintea primei lor întâlniri cu aceste fiinţe, să vorbesc puţin despre conceptul de alte dimensiuni ale conştiinţei. Pentru aceasta, încep uneori cu o scurtă descriere a unei cărţi fascinante, numită Flatland/Lumea bidimensională, scrisă în 1884 de scriitorul satiric din epoca Victoriană, Edwin Abbott.

Aduc în discuţia noastră această nuvelă, întrucât ea explorează paradoxul că cei care trăiesc într-o dimensiune dată nu pot înţelege niciodată în totalitate alte dimensiuni în afară de cea a lor.

Iată un scurt rezumat

A fost odată ca niciodată, o ţară imaginară, numită Lumea Bidimensională. El avea doar două dimensiuni – lungimea şi lăţimea. Cei ce trăiau în Lumea Bidimensională se numeau bidimensionali. Nimeni din Lumea Bidimensională nu văzuse vreodată ceva tridimensional, pentru că Lumea Bidimensională era … ei bine … bidimensională.

Într-o bună zi, prin Lumea Bidimensională a trecut o sferă (o minge). În timp ce ea a iniţiat primul ei contact, în lumea lor a apărut un singur punct, care a crescut, devenind cerculeţ. Apoi, cercul s-a mărit tot mai mult. La un moment dat, cercul a devenit foarte mare, cea mai mare mărime la care a putut ajunge. Desigur că acest moment a venit atunci când cea mai extinsă circumferinţă a mingii a cuprins Lumea Bidimensională.

Apoi, fără nici un motiv clar, cercul a început să se micşoreze tot mai mult, până când s-a transformat într-un punct. După care, punctul a dispărut.

Au existat multe idei despre cele întâmplate, dar nimeni din Lumea Bidimensională nu ştia ce s-a petrecut de fapt. Bidimensionalii pur şi simplu nu-şi puteau imagina nimic precum o sferă, întrucât nu puteau concepe nimic altceva în afara punctului de referinţă a lumii lor bidimensionale.

Consider că şi noi suntem la fel.

Trăim în lumea noastră cotidiană tridimensională, gândind că ea este tot ceea ce există. Dacă timpul reprezintă dimensiunea a patra, aşa cum au sugerat unii teoreticieni (deşi nu toţi), atunci, cei mai mulţi dintre noi au, de asemenea, o înţelegere destul de bună asupra lui. Prin acest lucru vreau să spun că putem spune cât e ceasul şi putem ajunge la timp la întâlniri si programari. Iar în ceea ce-i priveşte pe cei mai mulţi dintre noi, acesta e singurul aspect care îi interesează.

Paradoxul timpului

Există însă şi alte modalităţi de a considera timpul. Percepţia noastră modernă mecanică asupra timpului constituie doar un aspect, iar atunci când transcendem sau oprim timpul perceput, cu toţii simultan (ca în meditaţie sau în anumite tipuri de practici ezoterice) lucrurile devin foarte interesante. Într-adevăr, atunci când ne îndepărtăm de rutina timpului perceput (prin meditaţii, etc.), pătrundem mai uşor în alte tărâmuri ale experienţei umane. Aceste stări neobişnuite de fiinţare mentală şi fizică au fost descrise de către mistici, yoghini şi alte fiinţe iluminate, de eoni.

Descrierea întâlnirilor lor cu numinos (un termen folosit de Jung pentru tărâmurile pline de lumină ale fiinţării), a fost, desigur, exprimată prin filtrele culturale ale epocii lor. Astfel, la suprafaţă, limbajul mistic al gânditorilor şi misticilor creştini este diferit de cel al verilor lor iudei şi islamici. Şi, cu siguranţă că aceste descrieri diferă şi mai mult de cele ale omologilor lor din Asia – yoga hindusă şi budistă, alchimiile taoiste din China, precum şi şamanismul indigen din întreaga lume. Dincolo de suprafaţa diferenţelor aparente dintre ele, există însă curenţi adânci de similitudine.

Similitudinile despre care vorbesc aici nu au legătură cu credinţa, descendenţa spirituală sau dogma. Într-adevăr, la nivelul punctelor fundamentale ale dogmei, multe tradiţii spirituale sunt într-o opoziţie totală între ele. În ciuda acestor diferenţe, există puncte comune extraordinare, privind metodele pe care aceste discipline mistice, yoghine şi şamanice le folosesc pentru a intra în numinos. Iar modificarea percepţiei timpului – fie că ea este atinsă prin transă meditativă, prin rugăciune contemplativă, prin bătaia ritmică a tobelor sau prin incantare – este fundamentală pentru toate aceste tradiţii.

Într-adevăr, din punctul de vedere al neurofiziologiei moderne, am putea spune că, prin modificarea perceptiei lor despre timp (şi a schimbărilor ce survin în starea creierului), toţi yoghinii, misticii, sfinţii şi şamanii înţeleg ceea ce ei numesc Divinul, Sinele Transcendent, Tao sau Marele Spirit (în funcţie de tendinţa lor intelectuală şi filozofică).

Cu alte cuvinte, experienţele mistice şi religioase se produc (din punct de vedere neurologic) datorită unor modificări distincte în procesarea cerebrala. Vă rog să reţineţi că nu spun că experienţele mistice pot fi reduse la schimbările fizice din creier şi că sunt unicul rezultat al acestora, ci că astfel de experienţe sunt categoric caracterizate de evenimente simultane în sistemul nervos. Pentru unii, aceasta ar putea suna ca despicatul firului de păr în patru, dar pentru aceia dintre noi care sunt implicaţi în căutarea înţelegerii ştiinţifice a stărilor mistice ale minţii, este foarte important să fim cât mai riguroşi posibil.

Convingerea mea personală este că tărâmurile numinos de fiinţare (adică experienţa mistică) ne deschid o zonă fascinant de bogată a potenţialului uman, însă doar atunci când a fost înlăturată încarcerarea dogmei (convingerea religioasă şi/sau culturală).

Metodele folosite de mistici, yoghini şi şamani pentru a genera stări modificate de conştiinţă – cele care conduc la experienţe numinos şi transpersonale – au exercitat un interes îndelungat asupra mea. Am scris chiar şi o carte, Brain States / Stări cerebrale, care este un ghid ce-i arată cititorului cum să creeze stări modificate de conştienţă – ca mijloc de a accesa potenţialurile cele mai creatoare ale creierului şi minţii sale.

Din punctul de vedere al neuropsihologiei, channelingul este doar o altă expresie a potenţialului creierului/minţii noastre – chiar dacă este o expresie neobişnuită.

Ca psihoterapeut şi ca persoană care a fost implicată în studierea creierului, timp de peste zece ani, consider channelingul – în general – ca un gen de psiho–artefact transpersonal. Vreau să spun prin aceasta că informaţiile (sau mesajul) care sunt transmise prin acţiunea de channeling se nasc dintr-o interfaţă între psihologia personală şi aspectele transpersonale ale celui care face channeling.

Procesul de channeling

Orice persoană care face channeling o face prin modificarea într-o anumită manieră a propriei conştienţe. Indiferent de metoda folosită, rezultatul este că cel care face channeling intră într-o profundă stare modificată de conştienţă interiorizată (transă). Pe perioada comunicării, el este mai mult sau mai puţin detaşat şi oarecum sustras din starea sa normală de a fi în lume, inclusiv din percepţia sa asupra timpului perceput. Acesta e un rezultat imediat al modificării stării cerebrale, adică o creştere a activităţii alfa şi teta a persoanei care face channelingul.

Oricât de exotică ar putea părea starea de channeling, consider că este o capacitate înnăscută, pe care o posedă cei mai mulţi dintre noi, dacă nu chiar toţi. Ea e pur şi simplu o chestiune de a învăţa cum să-ţi schimbi în mod voluntar starea cerebrală.

Există însă un alt element în fenomenul de channeling, care este foarte important să-l înţelegem. E vorba despre problema„filtrelor”. Eu unul nu cred că există un canal de transmisie total clar. Ne putem apropia de starea de a fi un canal clar şi deschis, cu speranţa de a deveni tot mai impecabili, însă Prezenţa sau informaţiile ce se prezintă prin canal sunt oarecum afectate de acesta – în special de starea sa emoţională, de credinţele subconştiente şi de miasmele sale (distorsiuni toxice personale).

Din cauza acestei inevitabile filtrări a informaţiior, de către persoana care face channeling, v-am spus mai devreme să aveţi mereu lângă voi o cutie imaginară. Dacă ceva din ce vă spun nu are niciun sens pentru voi, puneţi-l în cutie. Nu îl acceptaţi ca pe un adevăr. Verificaţi-l prin prisma logicii voastre, a experienţei voastre de viaţă şi a propriilor valori.

Speranţa mea este că aceia dintre voi care citesc aceste mesaje ale Hathorilor vor face chiar acest lucru. Vedeţi ce anume vi se potriveşte. Iar restul aruncaţi.

După părerea mea, unul dintre cele mai rele lucruri care s-ar putea întâmpla cu acest gen de informaţii ar fi acela de le zeifica în vreun fel de sectarism new age. Mai degrabă, consideraţi mesajele drept o altă perspectivă asupra lumii noastre. Dacă informaţiile vă ajută să fiţi mai ingenioşi şi mai fericiţi în gestionarea vieţii voastre (aşa cum mă ajută pe mine), atunci, aceste lucruri transmise prin channeling îşi merită efortul.

Tom Kenyon

26 decembrie 2007 Costa del Sol, Spania


Resurse:

Cărţi

The Hathor Material: Messages from an Ascended Civilization

Învăţătura Hathor: Mesaje de la o civilizaţie înălţată

Această carte definitorie despre Hathori şi mesajul transmis de ei include un CD al lui Tom, în care acesta vorbeşte despre experienţele sale cu Hathorii, şi două şedinte acustice catalitice cu Hathorii.

Brain States / Stări cerebrale

Apreciata carte a lui Tom despre creier şi potenţialurile lui nefolosite. Oferă informaţii ample despre cum să folosim stările modificate de conştiinţă, ca mijloace de a accesa aspectele cele mai creatoare ale creierului/mintii.

Înregistrări

Sound Transformations (înregistrare digitală a şedinţelor acustice cu Hathorii)

White Gold Alchemy (o meditaţie simplă dar puternică pentru crearea aurului alb din interior)

The Sahu (un întreg atelier de lucru cu Hathorii)

Immunity (o meditaţie acustică vindecătoare, ce conţine vocile a 32 de spirite vindecătoare, inclusiv cele ale Hathorilor)

Infinite Pool: Entering the Holographic Brain (vocile a treisprezece Hathori, combinate pentru a crea un instrument puternic pentru explorarea călătoriei psihice şi a stărilor modificate de conştiinţă.)