Tom Kenyon
Arhiva Română

Stări de conştiinţă din procesul de tranziţie

Un mesaj planetar din partea Hathorilor, transmis prin Tom Kenyon

Definiţii

Nodurile de Haos sunt aglomerări de evenimente haotice. Conform Hathorilor, Pământul a intrat într-un nod de haos şi, ca rezultat, ne putem aştepta la niveluri şi mai ridicate de haos – inclusiv, dar nu numai, cutremure, activităţi vulcanice, tipare climatice anormale, dezastre ecologice, dar şi tulburări economice, sociale şi politice.

Stări de conştiinţă din procesul de tranziţie sunt ceea ce Hathorii numesc situaţiile intermediare, în care a apărut o pierdere majoră, iar noi ne aflăm temporar între vechea realitate, care a trecut, şi o nouă realitate, care nu s-a format încă pe deplin.

Markeri perceptuali reprezintă un termen pe care îl folosesc Hathorii, pentru a descrie cum percepem noi lumea şi cum navigăm prin propria viaţă, folosindu-ne cele cinci simţuri.

Mesajul

Prin însăşi natura lor, Nodurile de Haos tind să genereze stări de conştiinţă din procesul de tranziţie. Aceste stări ies la suprafaţă, atunci când dispar markerii perceptuali. Iar atunci când se întâmplă acest lucru, intraţi într-o zonă zero, în care vechea realitate nu mai există sau s-a schimbat radical, în timp ce noua voastră realitate încă nu a luat naştere.

Datorită faptului că aţi intrat într-o fază şi mai intensă a Nodului de Haos, dorim să vă împărtăşim părerile noastre legate de stările de tranziţie, cu speranţa că veţi putea folosi această cunoaştere în folosul vostru.

În acest scop, putem împărţi stările de tranziţie în trei categorii principale: 1) stări tranzitorii personale, 2) stări tranzitorii colective şi 3) moartea fizică.

Stări tranzitorii personale

Mai întâi, să ne îndreptăm atenţia asupra stărilor tranzitorii personale, întrucât percepţia voastră este punctul central în jurul căruia acţionează realitatea pe care o percepeţi.

În mod fundamental, percepţia voastră asupra realităţii este o creaţie personală. Ea este influenţată de percepţia colectivă a culturii, timpului, locului şi circumstanţelor – dar, în esenţă, ceea ce voi percepeţi ca fiind real şi nereal este o creaţie – creaţia voastră.


Modul în care percepeţi realitatea depinde de tipul vostru de percepţie, în cazul în care sunteţi o persoană obişnuită. În viaţa voastră, sunteţi obişnuiţi să trăiţi anumite realităţi şi, ca să zicem aşa, acestea vă spun unde vă aflaţi. Vă treziţi dimineaţa şi vă uitaţi la ceas, iar percepţia colectivă asupra timpului apare imediat. Alegerea voastră de a vă lăsa antrenaţi sau nu în această iluzie este absolut personală. Într-adevăr, unul dintre semnele măiestriei spirituale este îndemânarea de a trece cu succes prin iluziile culturale, în timp ce înţelegeţi, în mod clar, natura lor.

Atunci când, în viaţa voastră personală, o situaţie se modifică dramatic, există o tendinţă ca markerii perceptuali să dispară sau să se reorganizeze.

Să vă prezentăm un posibil scenariu. Dacă aţi avut acelaşi serviciu, timp de mulţi ani, v-aţi organizat viaţa în funcţie de cerinţele acestuia. Mâncaţi masa de prânz la o anumită oră. Vă întoarceţi acasă la o anumită oră. Interacţionaţi cu ceilalţi într-un anumit mod, adaptat cerinţelor serviciului vostru.

Dacă acel serviciu ar dispare brusc, pe neaşteptate, acei markeri perceptuali ar dispare şi ei. Nu ar mai fi nevoie să vă treziţi la o anumită oră, să mâncaţi la o anumită oră, sau să veniţi acasă la o anumită oră, iar oamenii cu care aţi interacţionat în timpul serviciului nu ar mai exista nici ei.

În mod firesc, această situaţie este derutantă pentru majoritatea oamenilor şi, pe de altă parte, markerii perceptuali dispar.

Acelaşi fenomen se produce atunci când în viaţa voastră personală apare orice fel de schimbare radicală. Dacă o relaţie care este importantă pentru voi se încheie brusc, markerii perceptuali ai acelei relaţii dispar, iar voi intraţi într-o stare tranzitorie de conştiinţă.

Dacă aveţi o problemă de sănătate, iar starea fizică vă este grav afectată, markerii perceptuali dispar, iar acest lucru poate fi derutant. Aţi intrat într-o stare tranzitorie de conştiinţă.

Pe măsură ce Nodul de Haos creşte în intensitate, din ce în ce mai multe persoane vor trece prin şocul că veche lor realitate se face scrum în faţa ochilor lor. Ceea ce era sigur în viaţa lor, acum este nesigur. Ceea ce era teren solid sub picioare, nu mai este solid. Vorbim atât la modul figurat, cât şi la propriu.

Mai există un alt val de stări tranzitorii, care apare din acest Nod de Haos. El afectează deja multe persoane, dar influenţele sale se vor răspândi în conştiinţă, la fel ca un tsunami.

Această stare tranzitorie particulară este legată de destrămarea minciunilor colective ale culturii voastre. Tot mai mulţi dintre voi vor vedea dincolo de jocul umbrei; vă veţi da seama cine sunt maeştrii păpuşari şi, chiar dacă identitatea lor ar putea să vă scape, veţi înţelege tot mai clar că există aspecte în cultura voastră care constituie o manipulare, o limitare şi, în multe cazuri, nimic altceva decât minciuni.

Minciuna despre care vorbim aici nu este cea legată de economie, de războaie sau de religiile care limitează, ci minciuna despre identitatea voastră – o minciună care vă face să trăiţi într-o închisoare. Această minciună este credinţa şi afirmaţia culturală că voi nu sunteţi altceva decât o fiinţă umană fizică şi că, de fapt, nu există alte tărâmuri de existenţă, dincolo de cel pământesc.

Recunoaşterea acestei minciuni prevesteşte libertatea personală, dar la început, ea poate fi destul de derutantă. Aceasta deoarece experienţele multidimensionale diferă atât de mult de experienţele voastre pământeşti, de zi cu zi. Dacă vă simţiţi prinşi între viaţa pământească şi cea multidimensională, înseamnă că aţi intrat într-o stare tranzitorie de conştiinţă.

Vă împărtăşim aceste informaţii cu scopul de a vă sugera o cale practică de acţiune, în timpul stărilor tranzitorii de conştiinţă.

Atunci când intraţi voi înşivă într-o stare tranzitorie şi intensă de conştiinţă, e posibil ca, asemenea altor fiinţe umane, să rămâneţi absolut copleşiţi. Multe persoane sunt şocate atunci când îşi dau seama că markerii lor perceptuali au dispărut, împreună cu realitatea pe care o credeau a fi reală.

Datorită faptului că timpul se accelerează – iar prin asta vrem să spunem că mai multe evenimente se produc într-un interval mai scurt de timp – a rămâne într-o stare de şoc sau a vă simţi copleşiţi este un lucru pe care nu vi-l puteţi permite, psihologic vorbind. Ideea esenţială pe care vrem să o subliniem aici este că, indiferent de natura stării de tranziţie – fie că are un caracter personal, având de-a face cu schimbările din viaţa voastră personală, fie că apare ca urmare a recunoaşterii manipulării voastre culturale – voi sunteţi creatorii propriei voastre realităţi.

S-ar putea să aveţi poveşti care să explice de ce, dintr-odată, viaţa voastră este afectată – dar acestea sunt numai poveşti. Aţi putea da vina pe alte persoane, situaţii sau instituţii, dar aceasta înseamnă o fugă de responsabilitate. Se poate ca poveştile voastre să fie adevărate, şi e posibil să existe alte persoane, situaţii sau instituţii care să poarte vina, dar atunci când aţi intrat într-o stare tranzitorie de conştiinţă, vă aflaţi în vortexul unui proces creator puternic. Nu există niciun motiv să plângeţi după ce aţi pierdut. Ce s-a pierdut, s-a pierdut! Ce s-a dus, s-a dus!

Acum, întrebarea principală devine: „Ce veţi face?”

Veţi rămâne uluiţi, şocaţi, copleşiţi, furioşi şi trişti? Sau vă veţi prelua identitatea de creator al propriei voastre vieţi?

Pentru aceia dintre voi care aleg să rămână într-o stare mai joasă de conştiinţă, nu avem nimic de zis.

Comentariile noastre se adresează acelora dintre voi care sunt suficient de curajoşi şi de îndrăzneţi, ca să-şi preia identitatea de creatori. Dacă sunteţi unul dintre ei, iată ce vă sugerăm.

Atunci când totul dispare – adică markerii perceptuali ai fostei voastre realităţi – înţelegeţi că aţi intrat într-un punct de vid.

Un punct de vid reprezintă o tranziţie decisivă de la o realitate veche la una nouă. Ceea ce a fost, s-a sfârşit. În loc să regretaţi pierderea, voi acceptaţi vidul. Pentru multe persoane, aceasta este o acţiune grea, deoarece în punctul de vid nu este nimic de făcut. Trebuie să fiţi pur şi simplu martorii momentului, să vă observaţi pe voi înşivă, deoarece în această zonă de tranziţie / no man’s land nu există markeri perceptuali.

Fiţi atenţi la ce markeri puneţi în loc, întrucât aceste idei şi credinţe vor fi stelele de pe noul cer al minţii voastre, iar în aceste timpuri, vă veţi găsi drumul urmând aceste stele (gânduri şi credinţe), pe care le-aţi aşezat pe cerul noii voastre conştiinţe. Prin urmare, camarazi ai noştri în explorarea misterului, fiţi înţelepţi atunci când creaţi stele noi.

Stări colective de conştiinţă din procesul de tranziţie

Din perspectiva noastră, omenirea este, în prezent, asemenea unui şarpe cosmic imens, care îşi leapădă pielea cea veche, zvârcolindu-se, răsucindu-se şi debarasându-se de vechile poveri. Unele iau forma problemelor economice. Unele sunt de natură politică. Unele provin din prăbuşirea şi transformarea instituţiilor culturale. Iar unele dintre aceste zvârcoliri şi răsuciri sunt legate de activitatea vulcanică şi de cutremure, ca şi de tiparele meteorologice anormale.

Pe măsură ce dezastrele naturale şi cele făcute de mâna omului sunt tot mai numeroase, veţi descoperi că intraţi în stări tranzitorii de conştiinţă. Este clar că cei care trăiesc direct experienţa unui cutremur, a unei erupţii vulcanice sau a manifestărilor meteorologice distructive sunt cei mai înclinaţi să intre în stări de tranziţie, dar aceia dintre voi care au o natură empatică pot trăi aceste experienţe ca şi când ar fi în toiul evenimentelor.

Într-adevăr, pe măsură ce vălul care separă conştiinţele umane se destramă, tot mai mulţi dintre voi vor trăi, la nivel visceral, schimbările care au loc în lume.

Acum dorim să abordăm problema unei noi creaţii, pentru aceia dintre voi care suportă consecinţele unui dezastru natural sau provocat de mâna omului, cum ar fi un cutremur, o erupţie vulcanică sau tipare meteorologice anormale.

Dacă forţa distructivă este suficient de puternică, e posibil ca markerii perceptuali ai fostei voastre realităţi să nu mai existe. Casa sau locul vostru de muncă pot să nu mai fie acolo. Vă puteţi confrunta cu lipsuri de hrană şi apă şi există un număr nedefinit de variabile ce se pot reuni pentru a crea o stare de şoc copleşitoare.

Ne dorim să fim foarte clari în ceea ce urmează să vă spunem. Şocul şi starea de copleşire în faţa dezastrelor reprezintă o reacţie naturală, specifică mamiferelor, iar dacă e să transcendeţi şi să transformaţi momentul, trebuie să vă înălţaţi spre dimensiuni mai înalte ale existenţei voastre, ale propriei fiinţe – spre acele dimensiuni ale conştiinţei care se află dincolo de timp şi spaţiu.

În măsura în care puteţi încorpora aspectele transcendente ale fiinţei voastre, ca parte a formulei voastre de supravieţuire, veţi reuşi să atenuaţi şocul şi senzaţia de copleşire.

Aspectul central care trebuie identificat, în mijlocul haosului – a oricărei forme de haos – este portalul oportunităţii.

Oportunitatea de a supravieţui sau de a avea o nouă viaţă poate apare în moduri la care nu vă aşteptaţi. Şi aceasta deoarece nu mai există markerii perceptuali, iar conştiinţa voastră poate să nu o recunoască ca pe o oportunitate, atunci când ea apare.

Există un obicei omenesc adânc înrădăcinat – sau o tendinţă – care doreşte să adapteze realităţile noi la cele ale trecutului. În astfel de situaţii, acesta ar fi un obicei neindicat.

Sunt multe de spus despre realităţile hiper-dimensionale care influenţează alegerile făcute în timpul evenimentelor haotice – dar noi dorim să nu lungim vorba şi să vi le dăm pe cele mai practice. Poate că altădată, vă vom putea împărtăşi filosofia noastră despre natura voastră infinită şi posibilităţile nelimitate care se află în voi. Totuşi, pentru moment, haideţi să simplificăm un pic lucrurile şi să vă dăm o formulă pentru a recunoaşte şi a crea oportunităţi pentru o viaţă nouă şi un destin nou, atunci când vă apar în faţă.

Presupunând că aţi intrat într-o stare tranzitorie de conştiinţă, că v-aţi împrietenit cu punctul de vid şi că vă simţiţi, mai mult sau mai puţin, în largul vostru cu nesiguranţa considerabilă a situaţiei în care vă aflaţi, iată ce vă sugerăm: Fiţi curioşi şi aşteptaţi-vă la miracole.

Intrând într-o stare de curiozitate, activaţi un aspect al minţii care e liber să se mişte neîmpovărat de aşteptări. El devine foarte asemănător cu mintea unui copil, iar această inocenţă – care nu este acelaşi lucru cu a fi copilăros – este cea care vă permite să intraţi într-o stare vibraţională de conştiinţă, care vă este extrem de benefică.

Fiind în aşteptarea miracolelor, eliberaţi din voi puterea creaţiei, iar în măsura în care reuşiţi să faceţi acest lucru, veţi descoperi tot mai multe momente de serendipitate, coincidenţe benefice şi comori neaşteptate – fie ele de natură fizică, mentală sau emoţională.

Această combinaţie între curiozitatea legată de ceea ce se va întâmpla în continuare şi aşteptarea miracolelor vă va conduce rapid din punctul de vid, la o nouă viaţă, la o nouă creaţie, indiferent de ceea ce li s-ar putea întâmpla celor din jurul vostru.

În timpul stărilor tranzitorii de conştiinţă este util să vă amintiţi că fiecare persoană este creatoarea propriei realităţi, iar în mijlocul haosului, oamenii vor face alegeri diferite şi vor fi angrenaţi în realităţi personale diferite.

Nu vă lăsaţi influenţaţi de cei care intră în tărâmuri de vibraţii mai joase. Nu îi puteţi salva de ei înşişi. Priviţi în sus şi trăiţi la înălţime, având o stare de curiozitate şi de aşteptare a miracolelor – şi, chiar şi în cele mai grave situaţii, miracolele pot apărea şi chiar vor apărea.

Moartea fizică

Pentru fiinţele întrupate, una dintre cele mai mari dificultăţi o constituie starea de conştiinţă de tranziţie, pe care voi o numiţi moarte. Acest lucru se datorează faptului că toţi markerii perceptuali, inclusiv cele cinci simţuri, dispar. Dacă o persoană se identifică doar cu existenţa sa materială, ea va constata că această stare de conştiinţă de tranziţie este foarte dificilă. Şi asta, deoarece nu mai există starea cu care se identifica.

Chiar dacă lumea fizică continuă să existe, cele cinci simţuri nu îi mai furnizează conştiinţei, informaţii. E ca şi când lumea a dispărut, odată cu trupul. Esenţa Eu Sunt, caracteristica centrală a conştiinţei transcendente, nu mai primeşte informaţii de la corp, de la cele cinci simţuri, sau din lumea exterioară. Pentru cineva care nu a trăit experienţa directă a celorlalte tărâmuri ale fiinţei sale, acest lucru poate fi profund tulburător şi derutant.

Metaforic vorbind, voi sunteţi asemenea unui arbore imens – un Arbore al Vieţii – care are multe ramuri şi nenumărate frunze şi flori, iar existenţa voastră fizică actuală este doar una dintre aceste frunze şi una dintre aceste flori.

Atunci când o persoană trece prin starea de conştiinţă de tranziţie, pe care o numiţi moarte, există câteva opţiuni. Dacă aparţineţi unei tradiţii spirituale, în care figura centrală este un guru, un avatar sau un mântuitor, puteţi urma calea acestei fiinţe, ca să ajungeţi în tărâmul de vibraţie al conştiinţei sale. În unele religii, acest lucru este cunoscut sub numele de rai.

Dacă urmaţi calea unui guru, avatar sau mântuitor, aflaţi că păşiţi în raiul său, în vibraţia pe care acesta a atins-o şi că, în mod inevitabil, păşiţi şi în limitările conştiinţei sale.

Din perspectiva noastră, universul are o natură infinită, iar prin asta ne referim nu la spaţiul exterior, ci la realităţile interdimensionale ale universului vostru; iar din experienţa noastră, la ora actuală nu există nicio fiinţă care să înţeleagă şi să cuprindă tot ceea ce este.

Dacă, totuşi, doriţi să vă regăsiţi guru/avatarul/mântuitorul vostru în tărâmurile morţii, avem câteva sugestii. Una dintre ele este să îi invocaţi numele. Aceasta este o înţelegere străveche, sintetizată în termenul egiptean Ren, care înseamnă nume. Atunci când invocaţi numele unei fiinţe spirituale, un aspect al acesteia e obligat să se îndrepte spre voi.

Dacă, în momentul în care vă întâlniţi cu guru/avatarul/mântuitorul vostru, acesta vă consideră vrednic, veţi fi conduşi de el în tărâmul său ceresc.

Pentru aceia dintre voi care aparţin tradiţiilor spirituale orientale, există mantre ce corespund zeităţilor menţionate. Incantarea mentală a acestor mantre, în timpul morţii sau în tărâmurile morţii, are acelaşi efect.

Acelora dintre voi care nu fac parte dintr-o tradiţie spirituală care urmează un guru, avatar sau mântuitor, stările de conştiinţă de tranziţie – numite moarte – le oferă alte posibilităţi.

Ca şi în cazul celorlalte două stări de conştiinţă de tranziţie, tărâmul morţii are un punct de vid, al cărui trăsături dominante sunt liniştea (tăcerea) şi întunericul. În interiorul Neantului există toate posibilităţile – însă nicio realitate. Este o situaţie analoagă cu ghinda unui stejar. Stejarul, copacul falnic în sine, există ca potenţial în interiorul ghindei – dar el încă nu există.

Aşadar, atunci când vă aflaţi în Neant – pe care îl veţi recunoaşte prin faptul că sunteţi extrem de singuri, în întuneric şi linişte absolută – aflaţi că sunteţi în punctul central al puterilor voastre de creaţie.

Ceea ce alegeţi să creaţi în continuare vă va determina cursul destinului şi lumile în care veţi locui sau tărâmurile de existenţă cărora le veţi aparţine. Acesta este un moment hotărâtor.

Multe persoane temătoare de întuneric se îndreaptă, în mod prematur, spre lumină. Iar ceea ce ele nu înţeleg este faptul că, prin aspiraţia lor, ele creează Lumina. Înaintea lor se deschide un portal, asemenea unui tunel, iar ele pot intra în acest tunel de lumină, întâlnindu-se cu cei pe care i-au cunoscut înainte, iar în felul acesta ei revin la întrupare sau pătrund în alte tărâmuri vibraţionale de existenţă, fără să fi înţeles pe deplin consecinţele. În mod cert, aceasta este o opţiune care vă este disponibilă – şi care este aleasă în mod frecvent.


Totuşi, o altă opţiune este să rămâneţi în punctul de neant, să staţi în Neantul în sine, devenind conştienţi de Sinele vostru ca pură conştiinţă— care transcende toate fenomenele.

Dacă rămâneţi îndeajuns de mult în această stare de conştienţă, fără a avea nevoia de a crea ceva, vă veţi descoperi identitatea, ca fiind esenţa Eu Sunt. Iar din acest punct de conştienţă vă puteţi alege circumstanţele în care să vă întrupaţi. Puteţi alege lumile în care veţi locui sau tărâmurile de conştiinţă în care veţi exista.

Această metodă din urmă vă oferă cele mai mari oportunităţi, însă, pentru majoritatea oamenilor, ea este cel mai greu de aplicat. Iar motivul acestei dificultăţi este legat de faptul că majoritatea oamenilor consideră că este incomod să nu aibă un corp. Dorinţa arzătoarea de a avea un corp şi experienţa lumii materiale o determină deseori pe o persoană să plece înainte de vreme din Neant.

În concluzie, datorită intensificării fazelor Nodului de Haos, mulţi dintre voi vă veţi afla în stări de conştiinţă de tranziţie. Oricare ar fi nivelul în care simţiţi că sunteţi implicaţi – fie că e vorba de viaţa voastră personală, de experienţa colectivă sau de starea tranzitorie pe care o numiţi moarte – să ştiţi că voi sunteţi creatorii realităţii voastre.

Hathorii

20 aprilie 2011



Gândurile şi remarcile lui Tom

Eu unul consider că acest mesaj este impresionant de elocvent şi că el constituie o sursă bogată de informaţii. L-am citit şi recitit de câteva ori şi, de fiecare dată, am mai descoperit ceva nou. La drept vorbind, în acest mesaj există multe lucruri de citit printre rânduri.

Mi-a plăcut mai ales această expunere făcută de Hathori …

„Fiţi atenţi la ce markeri noi (perceptuali) puneţi în loc, întrucât aceste idei şi credinţe vor fi stelele de pe noul cer al minţii voastre, iar în aceste timpuri, vă veţi găsi drumul urmând aceste stele (gânduri şi credinţe), pe care le-aţi aşezat pe cerul noii voastre conştiinţe. Prin urmare, camarazi ai noştri în explorarea misterului, fiţi înţelepţi atunci când creaţi stele noi.”

Eu cred că, la nivelul minţii noastre colective, realităţile noastre mitice se schimbă. În prezent, vechii aştri – acele gânduri, crezuri şi presupuneri despre realitate, care ne-au călăuzit ca şi cultură, timp de milenii – par că se sting. În plus, ei ne-au condus în direcţii în care mulţi dintre noi nu mai vor să se îndrepte.

Nava comună a culturii noastre pare să cârmească printre valurile Marelui Mister, ţinând prea puţin cont de sacralitatea acestei planete sau a formelor sale de viaţă. Însă, chiar pe măsură ce vasul nostru comun navighează – aparent fără conştienţă – prin Marele Mister, ea (nava) şi cu noi ne datorăm însăşi existenţa noastră, Misterului în sine. Această dualitate foarte ciudată mi se pare uneori amuzantă, alteori tragică, în funcţie de starea mea sufletească, de cât de conectat sunt sau de cât de mult m-am îndepărtat de Misterul însuşi.

Unul dintre paradoxurile situaţiei noastre este acela că echipajul acestui vas, cei care îl fac să navigheze – prin investirea forţei lor vitale, a creativităţii şi, în unele cazuri, a eforturilor şi sacrificiilor lor – nu suntem decât voi, eu şi toate celelalte aproape şapte miliarde de oameni ce trăiesc pe această planetă minunată. Suntem – noi toţi – echipajul de pe acest vas, indiferent de situaţia noastră personală, de statutul social sau de credinţele noastre.

În comunitatea New Age există unii care spun – şi care o zic deja de ani de zile – că suntem aproape de Unime şi că Epoca de Aur e chiar după colţ. Nu împărtăşesc această percepţie.

Fie că ne place sau nu, suntem cu toţii în aceeaşi barcă, iar mie mi se pare că echipajul nostru este polarizat. Sunt mulţi care susţin că paradigmele lăcomiei, aroganţei şi uzurpării sunt adevăratele puncte de reper pentru sextantele noastre.

În orice caz, unii dintre noi simt că suntem orientaţi în direcţia greşită – că nu mai putem distruge această planetă şi viaţa de pe ea (atât cea umană, cât şi celelalte forme de viaţă). Pe cerul minţilor noastre există noi stele. Iar bineînţeles că noi că ne reglăm sextantele, după aceste faruri cosmice.

Nimeni nu ştie cum se vor încheia toate acestea, dar sunt încurajat de această revoltă tăcută, pe care o văd petrecându-se peste tot în jurul meu.

Mulţi dintre membrii echipajului nostru – şi bănuiesc că, dacă aţi ajuns cu lectura până în acest punct, e posibil să faceţi parte din echipaj – întreprind acţiuni în tăcere, pentru a întoarce nava noastră colectivă (adică nebunia culturii noastre) sau măcar pentru a reduce viteza cu care înaintează.

Unii dintre noi îşi scot sextantele şi le arată stele noi, celor din jurul lor. Facem acest lucru, prin faptul că trăim schimbarea pe care vrem să o vedem. Facem acest lucru, prin faptul că avem curajul să trăim aproape de o nouă realitate a Pământului, pe care o simţim că este posibilă. Facem acest lucru, prin faptul că ne mărim bunăvoinţa faţă de ceilalţi.

Iar atunci când e nevoie, facem acest lucru prin faptul că ne menţinem fermi pe poziţie. In acest sens, îmi amintesc de o mişcare grass roots, apărută în una dintre cele mai sărace ţări din lume, pentru a apăra cauza utilizării seminţelor nehibride – seminţe care produc noi seminţe, atunci când culturile sunt recoltate – în loc să cedeze în faţa intereselor economice internaţionale, care vor să îi înrobească pe cei mai nevoiaşi de pe Pământ, ca aceştia să cumpere seminţe noi, ori de câte ori doresc să aibă hrană pentru ei şi familiile lor.

În timp ce scriu aceste rânduri, aproape îmi dau lacrimile gândindu-mă la curajul lor de a se ridica împotriva Titanilor care au stabilit ruta de navigare a vasului nostru, prin apele lăcomiei, aroganţei şi nepăsării absolute faţă de sacralitatea vieţii.

Oricât de grele şi de provocatoare sunt aceste vremuri – atât pentru indivizi, cât şi pentru omenire – eu cred că există speranţă în nesiguranţa prin care trecem. Spun acest lucru întrucât, atunci când s-a confruntat cu vremuri îngrozitor de nesigure, spiritul uman s-a avântat spre înalturi.

Dacă Hathorii au dreptate, cu toţii ne vom confrunta cu numeroase stări de conştiinţă de tranziţie, înainte ca viaţa pe Pământ să ni se încheie. Markerii perceptuali ai realităţii noastre vechi sunt dislocaţi. Felul în care ne ocupăm de pierderea realităţii noastre percepute şi a vechii lumi va determina ciclul următor al existenţei pământeşti a omenirii.

Iar pentru noi, în plan individual, ceea ce alegem să creăm în stările tranzitorii din viaţa noastră va determina tărâmurile de conştiinţă la care avem acces.

Vă doresc vouă, camarazilor mei de echipaj, şi celor pe care îi iubiţi, să treceţi teferi prin aceste vremuri furtunoase. Însă, indiferent de ce anume se întâmplă, indiferent de locul sau de situaţiile în care ne aflăm în această călătorie primejdioasă, haideţi să ne amintim că noi suntem – mai presus de orice altceva – creatorii propriei noastre realităţi.

Sunt noi stele pe firmament şi noi lumi de descoperit.

Fiţi îndrăzneţi. Să aveţi o călătorie plăcută.

Tom Kenyon