Tom Kenyon
Arhiva Română

GÂNDURI ŞI OBSERVAŢII DE LA TOM

Înainte de a citi mesajele Hathorilor, mi-ar plăcea să vă ofer un sfat –o apreciere intelectuală, dacă vreţi.

Vă voi spune ceea ce le spun şi celor care participă la seminariale mele – păstraţi tot timpul lângă voi o „cutie imaginară”. Dacă nu înţelegeţi ceea ce vă spun, sau este în contradicţie cu modul în care vedeţi realitatea, atunci aruncaţi-le în cutie. Niciodată să nu înghiţiţi sau să nu acceptaţi ca adevărat orice spune altcineva, fără să „cerneţi” acel lucru prin propria experienţă de viaţă, propriul simţ logic şi, foarte important, prin propriile valori personale.

Înghiţirea ideilor, fără a le mesteca şi fără a le digera complet, poate duce la un fel de indigestie mentala şi/sau spirituală. Şi pentru acest tip de indispoziţie nu există un remediu instantaneu.

Unii oameni ce spun că ar trebui să ne lăsăm deoparte simţul logic şi gândirea raţională, atunci când intrăm în tărâmurile experienţelor spirituale – că ar trebui să ne lăsăm cu totul complet în voia sorţii şi să nu lăsăm ca judecata să apară. Personal, consider că acest mod de gândire este periculos. Avem nevoie de toată capacitatea noastră de a lua decizii de bun simţ şi de toată inteligenţa pe care o putem aduna, pentru a nu fi înşelaţi pe calea noastră către iluminarea spirituală. Noi căutăm lumina adevărată a cunoaşterii şi conştiinţei de sine, nu falsa luminozitate a fanteziilor şi dorinţelor personale. Referitor la asta, logica şi gândirea raţională nu sunt precum Nemesis pentru comunicarea prin channeling – sunt aliaţi critici.

(NT: Nemesis în mitologia greacă este zeiţa răzbunării care pedepseşte crimele, conservând şi supraveghind ordinea şi echilibrul în univers sub raport moral, prin cântărirea riguroasă a fericirii şi nenorocirii umane.)

Referitor la dimensiuni mai înalte de conştiinţă

Dacă aş fi atât de îndrăzneţ încât să fac un rezumat al principalului mesaj al Hathorilor, atunci acesta ar fi: ca oameni avem acces la alte dimensiuni de conştiinţă. Această inter – dimensionalitate este parte a fiinţei noastre înnăscute, dar este ceva ce trebuie să fie cultivat sau dezvoltat.

Ce vreau să spun, exact, prin inter – dimensionalitate? Pentru a explica asta, să privim acest termen din mai multe perspective – ce inter – dimensional sunt!

Pe măsură ce citiţi acest text, sau îl auziţi, centrii limbajului din creierul vostru dau un sens vorbăriei numită limba engleză. În acelaşi timp, poate că auziţi un sunet din exterior – poate un claxon sau sunetul unui animal. În acelaşi moment aţi putea să vă simţiţi cum respiraţi. Toate aceste evenimente – citirea acestor cuvinte, auzirea sunetelor şi respiraţia – sunt dimensiuni ale conştiinţei.

Puteţi deveni conştienţi de oricare din aceste dimensiuni, prin îndreptarea atenţiei către ele. Atenţia voastră îndreptată către un eveniment îl face conştient. Dacă nu sunteţi atenţi, nu veţi observa că ceva se petrece. De exemplu, dacă sunteţi în întregime captivaţi de acest text, atunci s-ar putea să nu observaţi respiraţia voastră, sau sunetele exterioare. Ele există independent de faptul că sunteţi conştienţi de ele, dar în lumea percepţiei voastre, va fi ca şi cum nu s-au întâmplat vreodată.

Lumea noastră interioară de percepţii are de asemenea multe dimensiuni, sau zone. În cea mai mare parte a timpului, cele mai multe dintre ele ne sunt inaccesibile, deoarece – vorbind deschis – am fost învăţaţi să ne concentrăm doar asupra unei mici zone de experienţe interne, considerate importante – adică, acelea care ne fac mai productivi sau mai utili societăţii. În timp ce aceste stări mentale practice sunt importante, fără nici o îndoială, ele nu sunt singurele stări ce ne sunt deschise.

Pentru ca voi să experimentaţi lumile interioare ale percepţiei, trebuie să vă modificaţi activitatea cerebrală prin meditaţie, sau prin altă metodă. Apoi puteţi avea o experienţă directă a acestor lumi şi a fenomenelor uimitoare ce se petrec în voi. Dar până când nu experimentaţi direct aceste lumi, este ca şi cum ele nu ar exista, deoarece sunt înafara percepţiei voastre.

Capacitatea de a accesa aceste dimensiuni mai înalte sau lumi creatoare din noi înşine, deşi oarecum ezoterice, oferă beneficii practice unice. Pentru cineva, aceste alte dimensiuni de conştiinţă pot revela adesea intuiţii creative şi soluţii la probleme, care nu sunt evidente în modul nostru normal de gândire şi percepţie.

Istoria ştiinţei este plină de progrese şi noi intuiţii care au fost revelate datorită acestor stări mentale neobişnuite. Voi fi un pic mai clar pentru a vă explica despre ce este vorba.

Ştiinţa este în mod obişnuit privită ca un punct culminant al gândirii umane. În cele din urmă, metoda ştiinţifică se bazează pe observarea raţională şi soluţionarea logică a problemelor. Totuşi, cei ce se ocupă cu ştiinţa – chiar oamenii de ştiinţă – au relatat că, uneori, soluţia unei dileme ştiinţifice le-a venit prin mijloace non – logice.

De exemplu, chimistul german Kekule a descoperit structura moleculară a benzenului. El a spus că s-a luptat permanent cu această dilemă; era o obsesie, dar nu vedea nici o rezolvare. Apoi, într-o noapte a avut un vis. În vis a văzut un şarpe ce îşi înghiţea coada. S-a trezit şi şi-a dat seama că asta era de fapt structura inelului de benzen. După ce a tradus această viziune în limbaj matematic, a putut dovedi că intuiţia sa nocturnă a fost corectă.

Unul dintre lucrurile interesante despre imaginea din vis a lui Kekule este că aceasta era centrată în jurul unui simbol alchimic clasic – uroboros. Acest element iconografic înfăţişează un şarpe ce-şi înghite coada – exact ca în visul lui.

Astfel, informaţii importante ne pot fi dezvăluite când intrăm în alte dimensiuni ale conştiinţei noastre. Albert Einstein a spus că a descoperit principiile Relativităţii Generale, într-o serie de fantezii. Odată el a glumit zicând că nu se poate rezolva o problemă la nivelul problemei; trebuie să se meargă la un nivel mai înalt pentru a o rezolva.

De foarte mult timp, chestiunea dimensiunilor i-a intrigat pe fizicieni şi matematicieni ca şi pe metafizicieni. Prima consideraţie referitoare la dimensionalitate depinde de punctul de vedere din care este privită. De exemplu, matematicienii văd adesea dimensiunea într-o manieră diferită de fizicieni.

Hathorii au o perspectivă unică asupra dimensionalităţii, mai precis asupra dimensionalităţii conştiinţei. Punctul lor de vedere este că dimensiunile mai înalte ale conştiinţei noastre pot şi chiar afectează ceea ce noi numim realitate materială.

Ţara Plată, locul unde trăim

Atunci când conduc seminarile Hathorilor, în care oamenii îi experimentează direct prin atenţie interioară, îmi place să vorbesc puţin despre conceptul de alte dimensiuni ale conştiinţei, înainte de prima întâlnire cu aceste fiinţe. Pentru asta, uneori încep cu o scurtă descriere a unei cărţi fascinante numită „Flatland – Ţara Plată”, scrisă în 1884 de Edwin Abbott, un umorist victorian.

Aduc în discuţia noastră această nuvelă satirică, deoarece explorează paradoxul: cei care trăiesc într-o dimensiune dată, nu pot înţelege niciodată pe deplin alte dimensiuni aflate înafara lor.

Iată un rezumat: a fost odată ca niciodată, o lume imaginară numită Ţara Plată. Ea avea doar două dimensiuni – lungime şi lăţime. Cei ce trăiau în această ţară se numeau Oameni Plaţi. Nimeni nu văzuse ceva în trei dimensiuni, deoarece Ţara Plată era … ei bine … plată.

Într-o zi prin Ţara Plată a trecut o sferă. În primul moment de contact, în lumea aceasta a apărut un singur punct. Acesta a crescut devenind un mic cerc, apoi unul din ce în ce mai mare. La un moment dat cercul a devenit foarte mare (acest moment corespunzând cu cel în care cel mai mare diametru al sferei trecea prin Ţara Plată). Apoi, fără nici un motiv aparent, cercul a început să se micşoreze, până când s-a transformat într-un punct. Apoi punctul a dispărut.

Au existat multe idei despre ceea ce s-a întâmplat, dar nimeni din Ţara Plată nu ştia ce s-a petrecut de fapt. Pur şi simplu Oamenii Plaţi nu-şi puteau imagina nimic ca o sferă, deoarece nu puteau concepe nimic altceva aflat înafara lumii lor bidimensionale.

Cred că noi suntem aşa.

Trăim în lumea noastră cotidiană tridimensională, gândind că asta este tot ceea ce este. Dacă timpul este a patra dimensiune, aşa cum au sugerat unii teoreticieni (deşi nu toţi), atunci, cei mai mulţi dintre noi pun stăpânire şi pe el. Prin asta vreau să spun că putem citi ceasul şi putem ajunge la întâlniri la timp. Iar cei mai mulţi sunt interesaţi doar de asta.

Paradoxul timpului

Există alte modalităţi de a privi timpul. Percepţia noastră modernă mecanică este doar un aspect. Atunci când, simultan, transcendem sau oprim timpul perceput – ca în meditaţii sau alte tipuri de practici ezoterice – lucrurile devin foarte interesante. Într-adevăr, când păşim înafara rutinei timpului perceput (prin meditaţii, etc.), intrăm mai uşor în alte tărâmuri ale experienţei umane. De foarte mult timp, aceste stări neobişnuite mentale şi fizice, au fost descrise de mistici, yoghini şi alte fiinţe iluminate.

Descrierea întâlnirii lor cu numinous (un termen folosit de Jung pentru tărâmurile pline de lumină ale fiinţei), a fost, bineînţeles, exprimată prin filtrele culturale ale epocii lor. Astfel, limbajul mistic al misticilor creştini este, la suprafaţă, diferit de cel al verilor lor islamici şi iudei. Cu siguranţă, acesta este şi mai depărtat de descrierile similare din Asia – yoga hindusă şi budistă, alchimia taoistă din China şi şamanismul indigen din toată lumea. Dar sub suprafaţa diferenţelor lor aparente, există curenţi profunzi de similaritate.

Similitudinile despre care vorbesc aici nu sunt legate de credinţă, linie spirituală, sau dogmă. Într-adevăr, multe tradiţii spirituale sunt într-o opoziţie clară unele faţă de altele, referitor la puncte fundamentale ale dogmei. În ciuda acestor diferenţe, există puncte comune uimitoare, referitoare la metodele folosite de aceste discipline mistice, yoghine şi şamanice, pentru a intra în numinous. Şi alterarea timpului perceput – dobândită prin transă meditativă, prin rugăciune contemplativă, prin bătaia ritmică a tobelor şi prin intonare – este centrală pentru toate aceste tradiţii.

Într-adevăr, am putea spune din punctul de vedere al neuropsihologiei moderne, că prin alterarea timpului perceput (şi a schimbărilor în starea creierului ce o însoţesc), toţi yoghinii, misticii, sfinţii şi şamanii, înţeleg ceea ce ei numesc Divinul, Sinele Transcendent, Tao, sau Marele Spirit (în funcţie de tendinţa lor intelectuală şi filozofică).

Cu alte cuvinte, experienţele mistice şi religioase se petrec (din punct de vedere neurologic) datorită unor schimbări precise în procesele creierului. Vă rog să luaţi aminte că nu spun că experienţele mistice pot fi reduse la şi sunt singurul rezultat al schimbărilor fizice din creier, ci că astfel de experienţe sunt clar caracterizate de evenimente simultane în sistemul nervos. Pentru unii, asta ar părea ca tăiatul firului în patru, dar pentru aceia dintre noi care sunt implicaţi în căutarea înţelegerii ştiinţifice a stărilor mistice ale minţii, este crucial să fim cât mai riguroşi posibil.

Convingerea mea personală este că tărâmurile numinous ale fiinţei (de exemplu experienţa mistică), ne deschid o zonă fascinant de bogată de potenţial uman, dar doar atunci când închisoarea dogmei (credinţele religioase şi/sau culturale) a fost înlăturată.

Metodele folosite de mistici, yoghini şi şamani pentru a genera stări alterate de conştiinţă – cele care duc către experienţe transpersonale şi ale numinous – m-au interesat de mult timp. Am scris o carte, „Stările creierului”, ce este un ghid ce arată cititorului cum să creeze stări alterate de conştiinţă – ca un mijloc de a accesa cele mai creatoare posibilităţi ale creierului şi minţii sale.

Din punctul de vedere al neuropsihologiei, channelingul este doar o altă expresie a potenţialului minţii/creierului nostru – deşi una neobişnuită.

Ca psihoterapeut şi ca cineva care a fost implicat în cercetarea creierului timp de mai mult de zece ani, privesc channalingul – în general – ca un fel de psiho –artefact transpersonal. Adică, informaţia sau mesajul care se transmite prin acţiunea de channeling, se naşte din interfaţa dintre psihologia personală şi aspectele transpersonale ale celui ce face channeling – canalul.

Procesul de channeling

Toţi cei ce fac channeling o fac prin alterarea într-o manieră oarecare a propriei conştienţe. Rezultatul, indiferent de metoda folosită, este că cel ce face channeling intră într-o profundă stare alterată de conştienţă interiorizată (transă). Pe perioada comunicării, acesta este mai mult sau mai puţin detaşat şi cumva oprit de la modul normal de a fi în lume, inclusiv de la propria înţelegere a timpului perceput. Este un rezultat direct al schimbărilor în starea creierului, de exemplu o creştere în activitatea alfa şi teta a persoanei ce face chennelingul.

Oricât de exotic ar suna starea de canal de transmisie, eu cred că este o abilitate inerentă, pe care o posedă cei mai mulţi dintre noi, dacă nu chiar toţi. Este pur şi simplu o chestiune de a învăţa cum să-ţi schimbi în mod voluntar starea propriului creier.

Dar există un alt element în fenomenul de channeling, ce este foarte important să-l înţelegem. Este vorba despre „filtre”. Personal, nu cred că există un canal de transmisie total curat. Ne putem apropia de a fi un canal curat şi deschis (şi să devenim chiar impecabili), dar Prezenţa sau informaţiile ce se transferă prin canal sunt cumva afectate de acesta – în special de stările sale emoţionale, de credinţele subconştiente şi de miasme (distorsiuni toxice personale).

Filtrarea informaţiei de către cel ce face channelingul este inevitabilă şi de aceea v-am spus mai devreme să aveţi lângă voi o cutie imaginară. Dacă nu înţelegeţi ceea ce vă spun, aruncaţi în cutie. Nu acceptaţi ca adevăr. Testaţi prin propriul simţ logic, propria experienţă de viaţă şi propriile valori.

Speranţa mea este că aceia dintre voi care vor citi aceste mesaje ale Hathorilor vor face exact asta. Vor vedea ce li se potriveşte. Restul vor arunca.

După părerea mea, unul dintre cele mai rele lucruri care s-ar putea întâmpla cu acest tip de informaţie ar fi să o zeificăm într-un fel de cult new age. În loc de asta, priviţi mesajele ca o altă perspectivă asupra lumii noastre. Dacă informaţia vă ajută să fiţi mai inventivi şi mai fericiţi în modul în care vă petreceţi viaţa (aşa cum este pentru mine), atunci acest material transmis prin channeling îşi merită efortul.