Tom Kenyon
Arhiva Română

Drepturile de autor, spiritualitatea şi pirateria

Experienţă personală

In iulie 2010, o creatoare de materiale video, a folosit una dintre compozitiile mele muzicale, ca muzica de fundal pentru clipul ei, fara permisiunea sau consimtamantul meu. Cu toate ca materialul video avea un scop spiritual, faptul de a prelua o piesa muzicala protejata de drepturi de autor, m-a adus fata în fata cu propriile-mi ganduri legate de controversele privind spiritualitatea si drepturile de autor.

 Atitudinea mea

Nu am nicio indoiala cu privire la intentiile curate ale creatoarei clipului, atunci cand a produs materialul video. Nu despre asta este vorba. Chestiunea este ca, inainte sa-l posteze pe YouTube® , nu m-a intrebat deloc daca putea folosi cantecul inclus – iar acest lucru nu l-a facut nici persoana care l-a trimis prin email, intregii sale liste de abonati. Consider ca faptele acestor doua pesoane sunt lipsite de respect si – simplu spus – ilegale, dat fiind ca muzica mea este protejata de legile internationale ale drepturilor de autor (asa cum sunt mai toate creatiile muzicale care sunt inregistrate).

Motivul de baza pentru care i-am cerut acestei persoane sa retraga clipul de pe YouTube® a fost simplul fapt ca eu nu autorizez ca muzica mea sa fie folosita de nicio persoana, în niciun scop – punct. In acest caz, nu numai ca producatoarea clipului mi-a folosit cantecul, dar a mai si inregistrat o voce – vocea ei – suprapunand peste cantec o meditatie audio, continuand cu prelucrarea lui, prin adaugarea unui efect de reverberatie – toate acestea constituind actiuni ilegale, conform legii internationale privind drepturile de autor.

Este ironic faptul ca sunt destul de generos cu muzica mea, oferind multe dintre creatiile mele acustice, la sectiunea Sound Gifts/Daruri acustice, de pe website-ul meu (www.tomkenyon.com). Ele sunt postate – necostand nimic – pentru ca oamenii sa le asculte cand vor,  atat timp cat o fac doar în scop personal.

Ma gandesc ca, pentru mine, o parte din problema este de natura filosofica. In miscarea New Age/Noua Era, ideea de Unime (adica, suntem cu totii Unu) este o idee foarte raspandita. In unele privinte, sunt de acord cu acest concept – avand cel putin o retinere. Aici, in lumea dualitatii, în universul material, mai exista si granite. Iar din cate am observat, unele persoane din miscarea New Age nu isi dau seama de necesitatea unor lucruri precum granitele sau responsabilitatea, atunci cand ele considera ca sunt „impinse de spirit.”

Pentru mine, spiritualitatea este inradacinata în biologia noastra. Astfel, celulele din corpul nostru dau dovada de o intelepciune innascuta, la care ne-ar prinde bine sa reflectam. Fiecare celula are o granita, intre ea si celelalte celule. Are un perete celular si minuscule cai moleculare de acces. Daca celulele din corpul nostru ar lua, dintr-odata, hotararea ca ele sunt Toate Una, si-ar desfiinta peretii celulari, iar tu si cu mine am fi, subit, recipiente cu protoplasma.

Diferentiarea celulara din corpul nostru este, în esenta, cea care ne permite sa avem deosebiri distincte. Chiar daca au granite protejate, celulele nu sunt izolate intre ele. Ele detin sisteme complexe de comunicare, unele dintre ele avand legatura cu retelele neuronale, iar altele cu energiile subtile care circula de la o celula la alta. Si, asa cum am spus mai devreme, celulele au si cai moleculare de acces, ce le permit substantelor nutritive si oxigenului (cele care aduc viata) sa patrunda în ele. Aceleasi cai moleculare de acces lasa ca toxinele si bioxidul de carbon (cele care aduc moarte) sa iasa. Astfel, la nivel celular, trilionul – sau cam asa ceva – de celule, din care este alcatuit corpul nostru, ia în permanenta decizii cu privire la substanta careia sa ii spuna „da” si la substanta careia sa ii spuna „nu”. Iar atunci cand celulele din corpul nostru inceteaza sa mai faca aceste diferentieri, moartea survine rapid.

Un lucru ciudat privind existenta umana (din perspectiva mea, în orice caz) este ca, în timp ce au loc toate aceste chestii cu da/nu, in mod simultan, noi existam si intr-un taram de existenta ce transcende toata aceasta realitate biologica. In acest taram al Sinelui, nu exista sine. Prin asta, vreau sa spun ca exista o alta parte din noi, care este non-locala si care transcende dualitatea acestei lumi. Acesta este locul inexplicabil care nu are o locatie, în care toti suntem interconectati, fiind, dupa cate s-ar parea, Unu.

Eu sunt de parere ca civilizatia noastra se afla intr-un punct de rascruce. Ne descoperim calea de a trai în doua lumi, la fel ca bebelusii care descopera cum sa mearga, facand experiente cu legea gravitatie. Una din lumi este lumea diferentelor si a granitelor dintre oameni. Cealalta lume este cea a interconectivitatii, aflata dincolo de Maya/Iluzia vietilor noastre individuale.

Cred în puterea sinergiei. Si ceva puternic se produce, atunci cand unificam realitatea dualitatii si granitelor (Maya acestei lumi) cu realitatea interconectivitatii noastre (Maya lumii spirituale). În ambele cazuri, am folosit dinadins cuvantul Maya, care inseamna iluzie.

Dupa cum inteleg eu, aceasta lume a dualitatii în care traim este, în esenta, o iluzie determinata de actiunea fortelor subatomice. Dar si lumea spirituala este o iluzie, determinata de jocul sau lila* luminii. Adevarata realitate (dupa parerea mea) este aceea ca suntem constiinta pura, simtindu-ne deopotriva ca materie si energie, limitati si nelimitati, persoane individuale si interconectate.

[* Lila este un concept din cadrul hinduismului, sensul lui literal fiind: „timpul trecut”, „sport” sau „joc”. Este intalnit atat în curentele filosofice non-dualiste, cat si în cele dualiste, avand insa o semnificatie mult diferita, în fiecare din ele. În non-dualism, Lila este un mod de descriere a intregii realitati, inclusiv a cosmosului, ca fiind rezultatul actiunii creative a Divinitatii absolute (Brahman). In curentele dualiste, Lila se refera doar la activitatile lui Dumnezeu si ale adeptilor sai, acestea fiind diferite de activitatile obisnuite ale karmei. N.tr.]

Oricat de ciudat ar putea parea, aceasta este fundatia filosofica care s-a aflat în spatele cererii pe care am facut-o – ca muzica mea sa fie scoasa de pe acel „clip spiritual”, despre care nu am fost catusi de putin consultat. Adevarul din spatele scenei este ca, desi creatoarea clipului mi-a mentionat numele la finalul lui, ea a ales sa foloseasca unul dintre catecele mele, fara ca mai intai sa ma intrebe. Nu a fost doar lipsa de buna-cuviinta, ci si ceva ilegal.

Astfel ca, la nivelul filosofic al lucrurilor, am fost confruntat cu sarcina de a alege fie sa respect necesitatea granitelor, fie sa ii permit cuiva sa continue sa-mi foloseasca muzica, pentru o „intentie spirituala”, chiar daca acea persoana nu avea niciun drept legal sau etic de a proceda astfel. Am ales granitele.

Stiu ca se produce foarte multa agitatie în sangha (comunitate spirituala) noastra, prin aceasta actiune a mea cat si prin, as putea adauga, felul în care cererea mea i-a fost prezentata sangha-i, de cineva care a cooperat cu autoarea clipului. Cu alte cuvinte, pe langa faptul ca materialul video a fost postat în mod ilegal pe YouTube®, aceasta persoana a trimis si clipul, intregii sale liste de abonati.

Cateva persoane care ne-au citit emailul privat, pe care i l-am trimis ei, au fost necajite de stilul direct si de limbajul folosit in ordinul de a inceta si a nu mai repeta asa ceva. Cu toate ca e posibil ca acest gen de exprimare ferma sa ii supere pe unii, el este necesar, atunci cand te confrunti cu chestiuni legale.

Unul dintre lucrurile pe care l-am considerat interesant, cu privire la actiunea ei, a fost stilul în care a ales sa ne respecte cererea de a le trimite un email celor care primisera materialul video. Noi am rugat-o doar sa ii anunte ca muzica fusese folosita fara sa existe permisiunea, acesta fiind motivul pentru care fusese scoasa de pe productia video. În loc de asta, ea a expediat un email, intregii sale liste de abonati, aratandu-le ordinul nostru de a opri actiunea. Pe langa asta, a omis sa includa nota noastra explicativa. Incercasem sa o facem sa inteleaga complicatiile diverse care vor surveni pentru noi, daca era sa se continue cu difuzarea neautorizata a muzicii mele. Dar ea a ales sa stearga acea parte din email. Rezultatul final a fost ca, pentru cititorii ei, mesajele pe care noi i le-am trimis au fost scoase din context. Care ar fi putut fi intentia ei, incat sa procedeze astfel?

Nu mi-a trecut deloc prin minte sa anunt public ca fusese implicata intr-o actiune ilegala, prin aceasta facand sa-i fie puse sub semnul intrebarii credibilitatea si reputatia. Insa, dat fiind felul în care s-a ocupat de rezolvarea situatiei, asta pare sa fi fost intentia ei.

Pentru mine, actiunile acestei instructoare New Age au fost grosolane si au avut o intentie deosebit de indoielnica. Pe de alta parte, aceasta persoana pare sa-si fi propus sa-mi injoseasca si sa-mi calomnieze personalitatea.

Refuz în totalitate sa ma cobor la nivelul acestei persoane, spunandu-i numele în mod public. Isi stie identitatea, iar oricine i-a primit emailul va sti la cine ma refer.

Din pacate, intreaga afacere ar fi putut fi evitata, daca creatoarea clipului si persoana care  a lovit în reputatia mea, pur si simplu ar fi avut demnitatea de a ma intreba daca puteau sa-mi foloseasca cantecul, pentru acel proiect.

Lasand deopartea actiunile indoielnice ale acestei instructoare New Age, vreau sa revin la chestiunea filosofica fundamentala, din toate acestea.

Sper cu sinceritate ca faptul ca am ales sa respect granitele legale, în jurul muzicii pe care o creez, ne va ajuta pe toti sa reflectam mai în profunzime la paradoxul separarii si interconectivitatii. Imi imaginez ca aceasta va fi o intrebare continua pentru cultura noastra, pe masura ce gasim metode de a respecta interconectivitatea intregii vieti si dreptul, pentru cei care creeaza, de a fi consultati, atunci cand altii folosesc creatiile lor.

Tom Kenyon